În timp ce scriem acest text, trăim al doilea lockdown al anului 2020 și toate localurile, bordelurile și cluburile de noapte sunt închise. Pentru cât timp, nu știm… Anul acesta mulți lucrători și lucrătoare din domeniul muncii sexuale nu au mai încasat venituri.
Acest fapt are consecințe deosebit de grave pentru lucrătorii și lucrătoarele sexuale imigranți, care, în cele mai multe dintre cazuri, își întrețin financiar și familiile din țările de proveniență. Femeile* care lucrează în branșe care implică contactul direct cu clienții, nu își pot achita datoriile anul acesta, abia dacă își permit testele costisitoare pentru coronavirus și nu pot plăti chiriile lor și ale familiilor lor. Sunt șomere, pentru a doua oară anul acesta.
Totuși este important să menționăm că pentru alte branșe ale muncii sexuale, care funcționează
în mediul online (precum porno, home video, camsex), câștigurile au crescut, iar lucrătorii și lucrătoarele sexuale s-au bucurat de venituri mai mari.
În timpul pandemiei a devenit clar cât de relevante sunt unele profesii pentru sistemul capitalist și cum anumite grupuri de oameni care au aceste profesii sunt exploatate constant.
Așa numitele activități profesionale de îngrijire, precum îngrijire copii și bătrâni sau asistență familială sunt făcute mai ales de femei* imigrante – de multe ori fiind obligate să se ocupe și de gospodărie fără să fie plătite în plus, fapt care este considerat de la sine înțeles.
Ele răspund cererii în creștere din țările din emisfera nordică, precum Austria. Pentru mulți oameni și satisfacerea sexuală face parte din nevoile de bază. Astfel munca sexuală este înțeleasă ca muncă de îngrijire. Totuși nu este nici pe departe evaluată și reglementată similar.
Trebuie să ne CONECTĂM și mai mult și să ne luptăm ca munca sexuală să nu mai fie privită ca un tabu și să nu mai fie stigmatizată. O spunem tare și răspicat: Munca sexuală este muncă! Drepturile lucrătorilor și lucrătoarelor sexuale sunt drepturi ale omului.