Aceasta este povestea unui lucrător sexual queer care vine din Balcani. Acum trăiește la Viena. Pauli a luat legătura telefonică cu el, au stat de vorbă o oră și și-a notat povestea lui. Ne-a dat următoarele informații, iar pentru a-și proteja anonimitatea ne-a rugat să nu-i menționăm nici numele și nici țara din care provine, ci să spunem doar că vine din Balcani. De asemenea, a fost schimbat și numele organizației în care activează.

O mică prezentare

Hei, mă bucur să te cunosc, să aflăm mai multe despre tine, despre cum ai emigrat și despre felul în care ai intrat în domeniul prestărilor de servicii sexuale.

Am 36 de ani și am venit la Viena acum 5 ani, dintr-o țară din Balcani, pentru a fi mai aproape de partenerul meu actual. Și el, ca și mine, a lucrat ca escortă masculină. A durat 2 ani până am primit drept de ședere în Austria, iar în acești 2 ani am muncit ca lucrător sexual, pentru a mă putea întreține. Jobul acesta mi-a dat siguranță în toată perioada aceasta în care am așteptat să primesc actele legale. La vremea aceea aveam deja 5 ani de muncă în prestări sexuale.

Introducerea în munca sexuală

Unde, când și cum ai început să lucrezi în industria sexului? Care este povestea ta?

Am început să lucrez ca escortă în țara mea natală. Eram student și trebuia să-mi plătesc taxa de studiu, chiria etc., așa că lucram part time într-un magazin mic. Și într-o zi a venit o tipă (o fată tânără) pe la magazin, am intrat în vorbă, apoi a trecut mai des și la un moment dat am realizat că încerca să mă convingă să mă prostituez. Pentru că ea asta făcea, chiar dacă nu așa se exprima, ci o denumea mai degrabă distracție contra cost.

Mi-a povestit ceva despre o întâlnire de lucru la nivel înalt, într-o ambasadă. Și că erau acolo niște tipi care își doreau să aducă și un bărbat cu ea într-o zi. Așa că m-a întrebat dacă nu vreau să merg cu ea și să mă distrez contra cost.

La început n-am știut cum să reacționez. Pe de o parte mă tenta, pe de alta îmi era și cam frică.

Erau oameni din politică, doar era vorba de o ambasadă. Mă gândeam, în ce film oi fi nimerit eu aici? Urma să ne ia un șofer cu mașina și să ne pregătească. Și nu aveam voie să vorbim despre asta. Mi-au trecut atunci prin cap numai imagini cu situații periculoase și crime.

În noaptea în care șoferul a venit să ne ia, mi-a pus o mulțime de întrebări. Încerca cumva să mă verifice, voia să se asigure că nu spun nimănui unde ne duce, “Nu vorbești cu nimeni!”

Când am ajuns, am stat și m-am uitat la amica mea și am așteptat să-mi dea indicații. O priveam ca pe o șefă, ca pe un mentor.
Așa că am început să lucrăm împreună cam de două ori pe săptămână, mă suna ea din când în când. Avea puțin clienți care întrebau de servicii masculine. După câteva luni mi-am dat demisia de la magazin și am început să-mi câștig existența doar din muncă sexuală.
A fost deci o intrare neașteptată în această industrie a sexului.

Apoi am câștigat din ce în ce mai multă experiență și siguranță de sine și am întrebat-o dacă nu are mai mulți clienți. Mi-a zis că majoritatea vor servicii feminine, așa că am început să-mi întind antenele. Am găsit un site de persoane LGBTQI și mi-am făcut acolo primul meu profil de escortă.

Experiențe de lucru ca escortă masculină versus travestit

Ai vrea să ne spui câte ceva despre experiențele pe care le-ai făcut ca escortă masculină și cele ca travestit sau trans?

În primul rând vreau să subliniez că am lucrat, încă înainte să vin în Austria, ca escortă masculină. Am lucrat în diverse țări și n-am avut niciodată experiențe neplăcute ca lucrător sexual masculin. DAR ca lucrător sexual masculin și travestit (trans) te adresezi unui alt tip de clienți. Am avut parte de multă violență din partea clienților când am lucrat ca travestit. Asta oglindește clar sexismul și șovinismul societății. M-am simțit mult mai vulnerabil ca lucrător sexual feminin. Se mai întâmpla ca clienții să plece fără să mă plătească sau să mă trateze fără respect.

Primul profil pe care mi l-am făcut a fost unul feminin cu poze fake de pe internet. Am folosit niște poze de pe un site porno. Când îmi scria câte un client, îi scriam înapoi și îl ațâțam, după care mai încolo îi explicam că sunt bărbat. Cam 50% dintre ei mă înjurau atunci și nu se mai întorceau… cealaltă jumătate voia să mă întâlnească. Aveam o strategie, le scriam după miezul nopții. Trucul meu era să-i prind când vin acasă de la băute, dornici de sex și fără prea multe alternative. Cam așa am lucrat câțiva ani.

Apoi am început să lucrez ca trans de acasă. Am devenit mai profi, mi-am luate haine frumoase, pantofi, peruci… și aveam mulți clienți, între 5 și 10 pe noapte.

Nimeni din jurul meu nu știa că fac asta, NIMENI. Eram foarte cunoscut în cercurile mele de social media, așa că m-am decis să-mi țin secretă munca, să disting foarte clar între muncă și viață privată. Astfel încât să nu poată afla nimeni cu ce mă ocup.

În fiecare săptămână îmi închideam telefonul personal pentru două zile pentru a-mi vizita “bunica bolnavă” și a mă ocupa de ea. Le spuneam tuturor prietenilor să nu mă caute în perioada aceea, ca să mă pot ocupa de bunica. În timpul acestor două zile îmi închideam telefonul personal și mi-l porneam pe cel de serviciu. Îmi cumpăram mâncare pentru vreo două zile, ca să nu fiu nevoit să ies din casă. Ca să nu vadă nimeni că sunt acasă, când eu de fapt susțineam că sunt la bunica bolnavă să am grijă de ea.

Era o treabă obositoare, dar câștigam mulți bani în acele două zile.

Apoi am început să călătoresc prin diferite țări din Europa. Mi-am dat seama că pot câștiga la fel de mult ca lucrător sexual masculin în călătorii, cât câștigam ca lucrător sexual trans acasă.

Care-i treaba cu red_edition?

Deci red_edition – comunitatea lucrătorilor sexuali din Viena – a fost înființată de tine, pentru că ai simțit nevoia de organizare?

Da. Începusem să mă întâlnesc și cu alți lucrători sexuali care se confruntau cu aceleași probleme. Discutam despre problemele de la job, ne consultam cu privire la înscrieri și consulturi medicale. În alte țări, mai ales în țara de unde vin, am contactat mereu organizații care lucrau cu lucrătorii sexuali, pentru a cunoaște oameni, pentru a obține informații referitoare la bolile cu transmitere sexuală etc. Când am ajuns aici, am constatat că abia dacă aveam acces la informații și ajutor. Am început să scriu emailuri către diverse organizații (n-am să dau nume) și să mă informez în legătură cu munca sexuală.

Organizațiile care lucrau cu lucrătorii sexuali nu ofereau servicii pentru lucrători masculini, iar organizațiile LGBTIQ nu ofereau servicii pentru lucrătorii sexuali deloc. Ce putea deci face ca lucrător homosexual, masculin? Mă aflam în Viena și nu era nicio modalitate de a primi informații sau suport pentru munca mea aici în Austria.

Așa că am fost nevoiți, noi lucrători sexuali imigranți masculini, să ne organizăm singuri. Am început cu niște întâlniri de grup de suport la care veneau puțini lucrători sexuali și la care făceam schimb de informații despre de unde se pot procura prezervative, unde te poți înregistra, aduceam la întâlnirile astea materiale de lucru și le împărțeam etc.

Așa s-a născut red edition.

Cu colegii și colegele din țara mea țin în continuare legătura. Unii dintre ei lucrează în continuare, alții mă mai vizitează din când în când la Viena. Prieteniile noastre au evoluat. Apoi am crescut ca organizație. Mulți lucrători și lucrătoare sexuali/e, mai ales imigranți, au venit la noi cu dorința de a se implica în diverse proiecte. Activismul meu a început deci dintr-o nevoie personală, în Viena.